MUSCÓI, muscoi, s. m. Augmentativ al lui muscă (I); p. restr. muscă-mare. – Muscă + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUSCÓI s. v. bărzăun, bondar, musca-ca-lului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muscói s. m., pl. muscói, art. muscóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mușcói, mușcói, s.m. (înv.) catâr.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mușcói (-i), s. m. – Catîr. – Var. mîșcoi. – Mr. mușcă, s. f., megl. moașcă, s. f. Sl. miškŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. măška, alb. mušk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. muscŭlus (Lambrior, Carte de cetire, Iași, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibilă. Sec. XVI, înv. – Der. mușcoaie (var. mîșcoaie), s. f. (catîrcă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
catî́r m. (turc. katyr, care vine indirect, pin [!] mijlocire arabică, d. lat. catérius, din cantérius, canthérius, cal jugănit, ĭar acesta d. vgr. kanthélios, măgar saŭ catîr de transport, d. kánthos, măgar. V. șantier). Corcitură de măgar cu ĭapă saŭ de măgăriță cu cal. Încărcat ca un catîr, foarte încărcat. Încăpățînat ca un catîr, foarte încăpățînat. – Vechĭ mîșcoĭ și mușcoĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink