Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MUSTÍRE, mustiri, s. f. Acțiunea de a musti și rezultatul ei. – V. musti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mustíre s. f., g.-d. art. mustírii; pl. mustíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUSTÍ, pers. 3 mustește, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundență), a ieși la suprafață. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUSTÍ ~éște intranz. 1) (despre lichide) A ieși în cantitate mare la suprafață dintr-o materie îmbibată; a apărea la suprafață din abundență. 2) (despre materii, corpuri etc.) A fi îmbibat până la refuz cu un lichid (care la apăsare iese la suprafață); a fi suprasaturat cu un lichid. 3) A conține mult must, multă sevă. /Din must
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a mujdi. (A ~ strugurii.) 2. a zemui. (Brânza de vacă proaspătă ~.) 3. (reg.) a bușni, a chifti, a smârci. (Apa ~ din sol.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUSTÍ vb. v. curge, puroia, supura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mustí vb., ind. prez. 3 sg. mustéște, imperf. 3 sg. musteá; conj. prez. 3 sg. și pl. musteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink