MUSTUITÓR, mustuitoare, s. n. Unealtă de lemn formată dintr-un băț ramificat la capăt, cu care se zdrobesc strugurii pentru a se obține mustul. [Pr.: -tu-i-] – Mustui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUSTUITÓR s. (reg.) mai, mâtcă, mustitor, toiag, (Transilv.) stroncănitor, (Olt.) stropșitoare, (Olt. și Ban.) ștircă. (~ pentru zdrobirea strugurilor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mustuitór s. n. (sil. -tu-i-), pl. mustuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUSTUITÓR ~oáre n. Unealtă de lemn, constând dintr-un băț ramificat la un capăt, folosită pentru a zdrobi strugurii. [Sil. -tu-i-] /a mustui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink