MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, adj., s. m. și f. Mahomedan; p. restr. turc. – Din fr. musulman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUSULMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Mahomedan; (p. ext.) turc. [< fr. musulman].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUSULMÁN, -Ă adj., s. m. f. mahomedan; (p. restr.) turc. (< fr. musulman)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUSULMÁN s., adj. 1. s. v. mahomedan. 2. adj. v. mahomedan. 3. s., adj. mahomedan, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Armata ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
musulmán adj. m., s. m., pl. musulmáni; f. sg. musulmánă, pl. musulmáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUSULMÁN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mahomedanism; propriu mahomedanismului; mahomedan. 2) Care profesează mahomedanismul; de credința lui Mahomed; mahomedan. /<fr. musulman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUSULMÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<fr. musulman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink