Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MUTÁȚIE, mutații, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare. ♦ Înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală). ♦ Spec. (Biol.) Apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematică a unei serii de sunete în altele. ◊ Mutație consonantică (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive în limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUTÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Schimbare, modificare radicală. ◊ Mutație consonantică = transformare a unei serii de consoane în limbile germanice. ♦ Transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ♦ Totalitatea formelor necesare pentru o schimbare de domiciliu. ♦ Schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății. 2. (Biol.) Modificare calitativă bruscă a unui organism sub influența condițiilor de viață. ♦ (Genet.) Fenomen prin care o genă plasată într-un anumit loc pe cromozom se transformă într-o alelă a ei. 3. (Jur.) Schimbare a raporturilor de proprietate, de posesiune etc. [Gen. -iei, var. mutațiune s.f. / cf. lat. mutatio, fr. mutation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUTÁȚIE s. f. 1. schimbare, modificare, transformare. ◊ (lingv.) transformare a unei serii de sunete în altele. ◊ mutația valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare. 2. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ◊ schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop. ◊ schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății. 3. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenți mutageni. (< fr. mutation, lat. mutatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
mutáție s. f. (sil. -ți-e), art. mutáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mutáției; pl. mutáții, art. mutáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUTÁȚIE ~i f. 1) Schimbare, transformare, modificare radicală. 2) biol. Apariție bruscă într-un organism a unui material genetic nou. 3) Modificare fundamentală de structură (în domeniul social, economic, politic etc.). 4) Schimbare de domiciliu a unei persoane. 5) Modificare a vocii la băieți în perioada pubertății /<fr. mutation, lat. mutatio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)