Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MUTILÁRE, mutilări, s. f. Acțiunea de a mutila și rezultatul ei; schilodire; p. ext. sluțire, desfigurare. – V. mutila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUTILÁRE s.f. Acțiunea de a (se) mutila și rezultaul ei; schilodire. [< mutila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUTILÁRE s. (MED.) schilodeală, schilodire, (livr.) estropiere, (reg.) schilăvire. (~ unui soldat în război.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mutiláre s. f., g.-d. art. mutilării; pl. mutilări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUTILÁ, mutilez, vb. I. Tranz. A tăia, a amputa (o parte a corpului), a schilodi; p. ext. a sluți, a desfigura. – Din fr. mutiler, lat. mutilare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUTILÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A face să-și piardă integritatea fizică (printr-o rană gravă sau prin amputarea unui membru); a schilodi; a sluți; a estropia. 2) fig. (obiecte) A deteriora în mod grav; a strica. /<fr. mutiler, lat. mutilare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUTILÁ vb. I. tr., refl. (Adesea fig.) A (se) schilodi, a (se) ciunti; (p. ext.) a (se) desfigura, a (se) deforma. [< fr. mutiler, cf. lat. mutilare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUTILÁ vb. tr. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma. (< fr. mutiler, lat. mutilare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUTILÁ vb. (MED.) a (se) schilodi, (livr.) a (se) estropia, (înv. și reg.) a (se) strica, (reg.) a (se) beteji, a (se) schilăvi, (Transilv., Mold. și Bucov.) a (se) chilăvi, (înv.) a (se) rupturi, (grecism înv.) a (se) sacatifsi. (Accidentul l-a ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mutilá (mutiléz, mutilát), vb. – 1. A schilodi. – 2. (Arg.) A bate, a lovi, a da cu parul. Fr. mutiler.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mutilá vb., ind. prez. 1 sg. mutiléz, 3 sg. și pl. mutileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink