Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MÚTRĂ, mutre, s. f. (Fam.) Figură, obraz, față; p. ext. înfățișare, fizionomie. ◊ Expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine. După mutra cuiva = după condiția socială a cuiva. A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de acord. ♦ P. ext. Persoană, individ. – Din ngr. mútra (pl. lui mútron).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÚTRĂ s. v. aer, aspect, chip, expresie, față, figură, fizionomie, individ, ins, înfățișare, mină, obraz, om, persoană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mútră (mútre), s. f.1. Față, mină, chip. – 2. Strîmbătură, grimasă, schimonoseală. – 3. F*****e, nazuri. – Mr. mutră. Ngr. μοῦτρον (Tiktin; Gáldi 212), cf. bg. mutra, sl. motriti (a privi) › mr. mutrescu, megl. măntres, mutriri (a privi). – Der. mutros, adj. (năzuros).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mútră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mútrei; pl. mútre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÚTRĂ ~e f. pop. 1) Față antipatică. 2) Ansamblu de trăsături specifice feței; expresie a feței; chip; fizionomie; mină. 3) Ființă umană; om; persoană. /<ngr. mútra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)