MUZICÁNT, -Ă, muzicanți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care cântă la un instrument muzical. 2. (Înv.) Persoană care cunoaște, se ocupă cu muzica, are aptitudini pentru muzică; p. ext. compozitor. – Din it. musicante, germ. Musikant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUZICÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care cântă la un instrument muzical. [Cf. it. musicante, germ. Musikant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MUZICÁNT, -Ă s. m. f. cel care cântă la un instrument muzical ca profesionist. (< it. musicante, germ. Musikant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MUZICÁNT s. (reg.) mujicaș, (înv.) muzic. (~ într-o fanfară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUZICÁNT s. v. compozitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muzicánt s. m., pl. muzicánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUZICÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care cântă la un instrument muzical. 2) Persoană care se ocupă cu muzica; specialist în muzică. /<it. musicante, germ. Musikant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink