MUZICÚȚĂ, muzicuțe, s. f. Mic instrument muzical de suflat; armonică de gură. ♦ (Arg.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); p. ext. scandal, ceartă. – Muzică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUZICÚȚĂ s. v. armonică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUZICÚȚĂ s. v. camerton, gură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muzicúță s. f., g.-d. art. muzicúței; pl. muzicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUZICÚȚĂ ~e f. Armonică de gură. /muzică + suf. ~uță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink