MUȘCHIULÉȚ, mușchiuleți, s. m. Diminutiv al lui mușchi2 (2). – Mușchi2 + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘCHIULÉȚ, mușchiulețe, s. n. Diminutiv al lui mușchi2 (2).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
mușchiuléț s. m. (sil. -chiu-), pl. mușchiuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink