MUȘCĂTÚRĂ, mușcături, s. f. 1. Acțiunea de a mușca și rezultatul ei. ♦ Senzație dureroasă de arsură, usturime. ♦ Felul în care apropie cineva dinții pentru a mușca. ♦ Fig. Vorbă mușcătoare, ironie usturătoare; înțepătură. 2. Rană, semn produs prin mușcare. 3. Bucată dintr-un aliment atât cât poate cineva mușca o data. – Mușca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘCĂTÚRĂ s. v. îmbucătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUȘCĂTÚRĂ s. v. mușcată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mușcătúră s. f., g.-d. art. mușcătúrii; pl. mușcătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUȘCĂTÚRĂ ~i f. 1) Rană provocată prin mușcare. 2) Bucată mușcată dintr-un aliment. 3) Senzație dureroasă de arsură. /a mușca + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink