Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: muștru (substantiv neutru) , muștrului (verb tranzitiv)   
MUȘTRULUÍ, muștruluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui. ♦ P. ext. A instrui, a învăța cu asprime; a struni. 2. (Fam.) A mustra, a dojeni, a certa; a bate. – Mustru + suf. -ului.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘTRULUÍ vb. v. admonesta, atinge, bate, certa, dăscăli, dojeni, instrui, învăța, lovi, moraliza, mustra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
muștruluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muștruluiésc, imperf. 3 sg. muștruluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. muștruluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÚȘTRU s. n. v. mustră1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUȘTRULUÍ ~iésc tranz. 1) înv. (militari) A deprinde cu arta militară în condițiile unui regim dur. 2) fam. (mai ales copii) A obișnui cu ordinea și disciplina într-un mod foarte sever; a struni. /muștru pop. + suf. ~ului
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)