Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mușuroi (verb tranzitiv) , mușuroire (substantiv feminin)   
MUȘUROÍRE, mușuroiri, s. f. Acțiunea de a (se) mușuroi2 și rezultatul ei; mușuroit. – V. mușuroi2.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘUROÍRE s. v. mușuroit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mușuroíre s. f., g.-d. art. mușuroírii; pl. mușuroíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUȘUROÍ2, mușuroiesc, vb. IV. Tranz. A îngrămădi pământ la rădăcina unei plante, pentru a o proteja sau pentru a favoriza dezvoltarea ei. ♦ Refl. Fig. A se aduna, a se strânge, a se grămădi. [Var.: mușiroí vb. IV] – Din mușuroi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MUȘUROÍ ~iésc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din mușuroi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MUȘUROÍ se ~iésc intranz. fig. (mai ales despre ființe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un mușuroi). /Din mușuroi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUȘURÓI ~oáie n. 1) Moviliță de pământ pe care o fac cârtițele sau furnicile în locul unde își au cuibul. 2) Grămăjoară de pământ adunată la baza unei plante (porumb, cartof etc.) în timpul prășitului pentru a-i favoriza dezvoltarea. 3) Ridicătură mică de pământ (naturală sau făcută de om). /<lat. mus araneus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MUȘURÓI s. 1. moviliță. (Un ~ făcut de cârtițe.) 2. v. furnicar. 3. v. cuib. 4. mogâldeață, (reg.) măguiață. (Un ~pe un teren șes.) 5. mușuroi înierbat v. marghilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUȘURÓI s. v. cârtiță, sobol.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MUȘUROÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mușurói s. n., pl. mușuroáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mușuroí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiésc, imperf. 3 sg. mușuroiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mușuroiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)