mușuruitór, mușuruitoáre, s.n. (înv.) rariță cu două cormane pentru prășit porumbul.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
mușuruitór adj. m., pl. mușuroitóri; f. sg. și pl. mușuroitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink