MÂNCĂCIÓS, -OÁSĂ, mâncăcioși, -oase, adj., s. m. și f. (Ființă) care mănâncă mult (și des), care are mare poftă de mâncare; (om) mâncău. – Mânca + suf. -ăcios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNCĂCIÓS adj., s. 1. adj. avid, lacom, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mâncător, (reg.) lingareț, mâncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mâncaci. (Om ~.) 2. s. v. mâncău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mâncăciós adj. m., s. m., pl. mâncăcióși; f. sg. mâncăcioásă, pl. mâncăcioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNCĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care mănâncă mult și cu lăcomie. /a mânca + suf. ~ăcios
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink