MÂNCĂRÍCĂ, mâncărele, s. f. 1. (Fam.) Diminutiv al lui mâncare (3). 2. (Reg.) Tocană. – Mâncare + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mâncărícă s. f., pl. mâncăréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink