Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MÂNÉR, mânere, s. n. Parte a unui obiect care permite apucarea (și manevrarea) acestuia cu mâna. – Mână + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNÉR s. 1. v. toartă. 2. (pop.) mănușă. (~ al unei unelte.) 3. v. coadă. 4. v. plăsea. 5. v. braț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNÉR s. v. cocârlă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mânér s. n., pl. mânére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNÉR ~e n. Parte a unui obiect (ușă, vas, instrument, unealtă etc.) de care se apucă sau se ține cu mâna. /mână + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mîner (mânére), s. n. – Toartă. – Mr. mîneare, megl. mănar. De la mână, cu suf. -er, sau, mai puțin probabil din lat. manuarius (REW 5332).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)