mânjelí, mânjelésc, vb. IV (reg.) a murdări, a păta.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNJEÁLĂ s. v. jeg, mânjire, murdărie, mur-dărire, necurățenie, pătare, scrobeală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mânjeálă s. f., g.-d. art. mânjélii; pl mânjéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink