MÂNURÍȚĂ, mânurițe, s. f. (Reg.) Mânuță. – Mânuri (pl. lui mână) + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mânuríță s. f., g.-d. art. mânuríței; pl. mânuríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink