MÂNÚȚĂ, mânuțe, s. f. Diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță. – Mână + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNÚȚĂ s. mânușiță, (prin Maram.) mânucă, (prin Olt.) mânușică. (O ~ de copil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mânúță s. f., g.-d. art. mânúței; pl. mânúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink