MÂRZÁC, mârzaci, s. m. Nobil tătar care de obicei conducea o ceată ostășească. – Din tăt. mïrza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂRZÁC s. (înv.) șerin. (Un ~ tătar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mârzác s. m., pl. mârzáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂRZÁC ~ci m. ist. Nobil tătar care conducea o ceată ostășească. /<tăt. mïrza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mîrzác (mârzáci), s. m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s. f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s. f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink