MÂRȚOÁGĂ, mârțoage, s. f. Cal slab, rău îngrijit; gloabă. – Cf. mărțână.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂRȚOÁGĂ s. (ZOOL.) gloabă, (pop.) dârloagă, mărțână, (reg.) bijoagă, drâglă, ghipcan, meliță, mânzoc, șarlă, talaniță, toroapă, (Transilv.) dabilă, (Mold.) dârdală, jărpan, (prin Munt.) meleajă, (prin Transilv.) melegar, (prin Ban.) mârțogariu, (prin Transilv, și Munt.) pârțotin, (prin Transilv.) ronghi, (prin vestul Transilv.) scârtoagă, (fam.) rablă. (Căruța era trasă de o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mârțoagă ≠ bidiviu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
mârțoágă s. f., g.-d. art. mârțoágei; pl. mârțoáge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂRȚOÁGĂ ~ge f. Cal slab și prăpădit; gloabă. /cf. mărțână
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink