Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MĂCINÁRE, măcinări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a (se) măcina și rezultatul ei; măcinat1, măcinătură, măciniș. – V. măcina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂCINÁRE s. 1. măcinat, măciniș, (rar) mă-cinătură. (~ grâului.) 2. v. ruinare. 3. roadere, săpare, săpat. (~ malului de către ape.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măcináre s. f., g.-d. art. măcinării; pl. măcinări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂCINÁ, mácin, vb. I. Tranz. 1. A preface boabele de cereale în făină cu ajutorul pietrelor sau al valțurilor morii; a preface diverse boabe sau materiale în pulbere cu ajutorul morii, al râșniței sau al altor unelte. 2. (Adesea fig.) A fărâmița, a zdrobi, a ruina, a roade, a mânca. ◊ Refl. Zidurile se macină. ♦ Fig. A chinui, a consuma, a distruge. 3. Fig. A examina sau a medita îndelung; a rumega, a depăna. – Lat. machinari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂCINÁ mácin tranz. 1) (boabe de cereale) A preface în făină (la moară, râșniță etc.). 2) (boabe sau materiale) A preface în bucăți mici sau în pulbere prin procedee mecanice sau prin acțiunea unor agenți fizici. 3) fig. A prejudicia grav; a ruina; a distruge. ~ sănătatea. 4) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a persecuta; a prigoni; a roade. 5) A face să se macine. /<lat. machinari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂCINÁ mă mácin intranz. A se distruge treptat, încetul cu încetul (sub acțiunea unor factori nocivi). /<lat. machinari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂCINÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) mânca, a (se) roade, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂCINÁ vb. v. chinui, consuma, digera, flecări, frământa, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, submina, trăncăni, zbate, zbuciuma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măciná (mácin, măcinát), vb. – 1. A pisa, a sfărîma. – 2. A mărunți, a pulveriza. – 3. A strivi, a zdrobi. – Mr., megl. mațin, măținare, istr. mǫțiru. Lat. machināre sau macināre, din clasicul machĭnāri (Densusianu, Hlr., 192; Pușcariu 1009; Candrea-Dens., 1036; REW 5206), cf. it. macinare, sp. maznar, vegl. maknur. – Der. măcinat, s. n. (acțiunea de a măcina); măciniș, s. n. (măcinare); măcinătură, s. f. (măcinare), cf. it. macinatura.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
măciná vb., ind. prez. 1 sg. mácin, 3 sg. și pl. mácină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink