MĂCĂITÚRĂ, măcăituri, s. f. Măcăit. [Pr.: -că-i-] – Măcăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂCĂITÚRĂ s. v. măcăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măcăitúră s. f. (sil. -că-i-), g.-d. art. măcăitúrii; pl. măcăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink