MĂDULÁR, (1) mădulare, s. n., (2) mădulari, s. m. S. n. (Pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener. fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. (înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup. – Lat. medullaris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂDULÁR s. v. membru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mădulár (măduláre), s. n. – 1. Parte a corpului, organ, la ființe. – 2. (Înv.) Organ genital. – 3. Membru, asociat. – 4. Burghiu, sfredel. – 5. (Banat) Par. – Mr. mădular. Lat. medŭllaris (Pușcariu 1014; Candrea-Dens., 1115; Tiktin; cf. REW 5463), poate prin intermediul unui lat. *medŭllarium (Densusianu, GS, II, 315), chiar dacă această ipoteză nu ar fi necesară. Sensul 3 este calchiat după fr. membre. Sensul de „membru” exista deja în lat. med., cf. Tiktin. – Der. mădulări, vb. (a dezmembra), rar, în Bucov.; înmădulare, s. f. (reuniune, uniune).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mădulár (persoană) s. m., pl. mădulári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mădulár (anat.) s. n., pl. măduláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mădulár „membru (al corpului)” s. n., pl. măduláre (mădulắri)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
MĂDULÁR ~e n. mai ales la pl. pop. Parte articulată a corpului uman sau a unor animale, care servește la deplasare sau la simțire; membru. /<lat. medullaris
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink