MĂGĂDÁN, măgădani, s. m. (Reg.) Măgădău. – Et. nec. Cf. măgădău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂGĂDÁN s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măgădán (măgădáni), s. m. – Vlăjgan, bărbat mare la trup. – Var. măgădău. Probabil creație spontană, cf. măgăoaie (var. măgăoană), s. f. (Olt., măgădău; sperietoare) și coșcodan.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
măgădán s. m., pl. măgădáni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink