MĂGĂDẮU, măgădăi, s. m. (Reg.) Bărbat mare la trup (și cam prost); vlăjgan, măgădan. [Var.: (reg.) macadắu s. m.] – Et. nec. Cf. măgădan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂGĂDĂU s. v. găligan, lungan, vlăjgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măgădău s. m., art. măgădăul; pl. măgădăi, art. măgădăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink