MĂLIN, mălini, s. m. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv)
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂLÍN s. (BOT.; Prunus padus) (Transilv. și Ban.) prun sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂLÍN s. v. lemn-câinesc, liliac, mahaleb, năfurică, pin, sirinderică, vișin turcesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mălín (mălíni), s. m. – Arbust (Prunus padus). Sl. (bg., cr., slov., ceh., pol., rus.) malina „zmeură” (Cihac, II, 185; Berneker, II, 12; Pascu, II, 220; Conev 44). Confuzia semantică se explică prin prezența plantei în aceleași desișuri în care crește zmeura. – Der. mălină, s. f. (fructul mălinului); măliniș, s. n. (munte în care există mulți arbuști din această specie); măliniță, s. f. (tulichină, Ligustrum vulgare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mălín s. m., pl. mălíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂLÍN ~i m. Arbore din familia rozaceelor având frunzele cu marginea zimțată, cu flori albe și fructe mici, negre, folosite în industria alimentară și în medicină. /Din mălină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink