MĂLĂIÉR, mălăieri, s. m. (Rar) Persoană care se ocupa cu negoțul cu mălai (1). ♦ Negustor ambulant care își purta marfa în căruță și care primea plata în natură. – Mălai + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
mălăiér s. m., pl. mălăiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink