MĂNTĂLÚȚĂ, măntăluțe, s. f. Diminutiv al lui manta. – Manta + suf. -ăluță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
măntălúță s. f., g.-d. art. măntălúței; pl. măntălúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink