Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mărgini (verb tranzitiv) , mărginit (adjectiv)   
MĂRGINÍT, -Ă, mărginiți, -te, adj. 1. Limitat, redus. 2. Fig. (Despre oameni) Lipsit de inteligență; limitat, redus, prost; (despre calități intelectuale, sufletești etc.) lipsit de agerime, de profunzime. – V. mărgini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRGINÍT adj. 1. v. delimitat. 2. v. limitat. 3. cir-cumscris, delimitat, finit, limitat. (Valori ~.) 4. limitat, redus, restrâns. (Trebuințe ~.) 5. li-mitat, unilateral. (O interpretare ~.) *6. (fig.) încuiat, îngust, limitat, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRGINÍT adj. v. meschin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Mărginit ≠ deștept, erudit, inteligent, nemărginit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Înv.) A ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide. – Din margine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂRGINÍ mărginésc tranz. 1) (lucruri, suprafețe etc.) A face să capete margini; a delimita printr-o margine. 2) A pune în anumite limite; a reduce la anumite limite; a limita; a restrânge. 3) A face să se mărginească. /Din margine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE MĂRGINÍ mă mărginésc intranz. 1) A avea margini comune (cu ceva sau cu cineva); a fi vecin (cu ceva sau cu cineva); a se învecina. 2) A-și impune anumite limite; a se limita. /Din margine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRGINÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MĂRGINI și A SE MĂRGINI. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care denotă inteligență insuficientă; limitat; redus; mediocru. /v. a mărgini
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRGINÍ vb. 1. v. delimita. 2. v. învecina. 3. a delimita, a limita, a străjui, a țărmuri. (Stâlpii de telegraf ~ șoseaua.) 4. a încadra. (A ~ o suprafață din toate părțile.) 5. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a înconjura, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 6. v. limita. 7. v. reduce. 8. v. re-strânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRGINÍ vb. v. defini, determina, preciza, stabili.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărginí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărginésc, imperf. 3 sg. mărgineá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgineáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)