MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRGINÚȚĂ s. (reg.) mărgioară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărginúță s. f., g.-d. art. mărginúței; pl. mărginúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink