Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
MĂRGĂRITÁR, (1, 2) mărgăritare, s. n. (3, 4) s. m. 1. S. n. Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preț; perlă. ◊ Loc. adj. De mărgăritar = împodobit, bătut, încrustat cu mărgăritare (1). ♦ Fig. Lucru fără cusur, de mare valoare. 2. S. n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. 3. S. m. (Bot.) Lăcrimioară, cerceluș. 4. S. m. Numele unei specii de vâsc care crește numai pe stejari, cu fructe în formă de bobițe galbene (Loranthus europaeus) – Din ngr. margaritári.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRGĂRITÁR s. 1. v. perlă. 2. v. lăcrimioară. 3. v. vâsc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărgăritár (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mărgăritár (perlă) s. n., pl. mărgăritáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRGĂRITÁR1 mărgăritare n. 1) Formație dură și strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluște și folosită la confecționarea bijuteriilor; perlă; mărgărit. 2) fig. Obiect de valoare foarte mare; mărgărit. /<ngr. margaritári
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRGĂRITÁR2 mărgăritari m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgărit; lăcrimioară. /<ngr. margaritári
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
GĂINĂ-CU-MĂRGĂRITÁRE s. v. bibilică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
găínă-cu-mărgăritáre (bibilică) s. f., pl. găíni-cu-mărgăritáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
scóică de mărgăritár s. f. + prep. + s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)