Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MĂRMURÍRE, mărmuriri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a mărmuri și rezultatul ei. – V. mărmuri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRMURÍRE s. v. împietrire, încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire, petrificare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărmuríre s. f., g.-d. art. mărmurírii; pl. mărmuríri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza, petrifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărmureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink