Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
MĂRMURÍT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRMURÍT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclin-tit, nemișcat, țeapăn, țintuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRMURÍ, mărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A lucra ceva în marmură. 2. Intranz. Fig. (Înv. și pop.) A înmărmuri, a încremeni (de frică, groază). – Din marmură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRMURÍ vb. v. împietri, încremeni, înlemni, înmărmuri, înțepeni, paraliza, petrifica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărmurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărmurésc, imperf. 3 sg. mărmureá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărmureáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink