MĂRUNTÁIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre; p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. ◊ Expr. A ști toate măruntaiele (din cineva) a cunoaște gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦ Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor. 2. Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor și al conștiinței. [Pr.: -ta-ie] – Din lat. minutalia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRUNTÁIE f. la pl. 1) Organele din interiorul corpului la animal, păsări și oameni. 2) Totalitate a organelor interne comestibile ale animalelor. 3) fig. Partea interioară (adâncă) a unui lucru; adânc; străfund. [Sil. -ta-ie] /<lat. minutalia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRUNTÁIE s. pl. 1. (ANAT.) viscere (pl.). 2. (ANAT.) (pop.) mărunțiș, vintre, (reg.) mărunțele (pl.). (~le porcului.) 3. adânc, adâncime, afund, fund, profunzime, străfund, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~le pământului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRUNTÁIE s. pl. v. mărunt, mărunțiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măruntáie s. n. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink