MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRUNȚÍȘ s. 1. v. albitură. 2. mărunt, (înv. și reg.) paralâc, (arg.) măruntaie (pl.). (Ai ceva ~ la tine?) 3. bagatelă, chițibuș, fleac, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂRUNȚÍȘ s. v. măruntaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărunțíș s. n., pl. mărunțíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRUNȚÍȘ ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de valoare sau de importanță; fleac; nimic; bagatelă. 2) la sing. Bani mărunți. 3) la pl. Obiecte de mercerie. /mărunt + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink