MĂRĂCINÁR, mărăcinari, s. m. Nume dat mai multor păsări călătoare mici, insectivore, cu penajul castaniu-închis și cu gâtul negru, care trăiesc prin mărăcinișuri, în apropierea apelor (Saxicola). – Mărăcine + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRĂCINÁR s. (ORNIT.) 1. (Saxicola torquata rubicola) pietroșel, (reg.) țâitoare, capra-d******i. 2. (Saxicola rubetra) urzicar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărăcinár s. m., pl. mărăcinári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRĂCINÁR ~i m. Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu pene castanii-închise și cu gâtul negru, care își face cuib prin mărăcinișuri. /mărăcine + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink