Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: mărșălui (verb) , mărșăluire (substantiv feminin)   
MĂRȘĂLUÍRE, mărșăluiri, s. f. Acțiunea de a mărșălui.V. mărșălui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂRȘĂLUÍRE s. (MIL.) mărșuire. (~ trupelor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărșăluíre s. f., g.-d. art. mărșăluírii; pl. mărșăluíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂRȘĂLUÍ, mărșăluiesc, vb. IV. Intranz. A se deplasa în marș; a mărșui. ♦ Fam. A face un drum lung, obositor. – Marș + suf. -ălui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A MĂRȘĂLUÍ ~iésc intranz. 1) (mai ales despre militari) A merge în marș. 2) fam. (despre oameni) A merge militărește. 3) fam. A face un drum lung și obositor. /marș + suf. ~ălui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂRȘĂLUÍ vb. (MIL.) a mărșui, (reg.) a marșirui, a mărșuli. (Trupele ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mărșăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșăluiésc, imperf. 3 sg. mărșăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. mărșăluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)