MĂTĂCIÚNE, mătăciuni, s. f. v. mătăcină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂTĂCIÚNE ~i f. Plantă erbacee perenă cu flori albastre sau albe, bogate în nectar, cultivată ca plantă ornamentală. [Var. mătăcine] /<bulg. maticina, sb. matoțina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mătăcínă / mătăciúne s.f., g.-d. art. mătăcínei / mătăciúnii; pl. mătăcíne / mătăciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink