Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: năclăi (verb tranzitiv) , năclăit (adjectiv)   
NĂCLĂÍT, -Ă, năclăiți, -te, adj. Îmbibat sau acoperit cu o substanță cleioasă, unsuroasă, murdară; năclăios. ♦ (Rar; despre sânge) închegat, coagulat. – V. năclăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂCLĂÍT adj. v. coagulat, închegat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂCLĂÍ, năclăiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îmbiba sau a (se) acoperi cu substanțe cleioase, unsuroase, murdare; p. ext. a (se) murdări. 2. Refl. (Rar; despre sânge) A se închega, a se coagula. – Din bg. nakleja.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂCLĂÍ ~ésc tranz. (obiecte ce pot absorbi lichide) A face să se năclăiască. /<bulg. naklejvam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NĂCLĂÍ pers. 3 se ~iéște intranz. 1) A se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se. 2) rar (despre sânge) A trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. /<bulg. naklejvam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂCLĂÍ vb. v. coagula, închega.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năclăí (-ăésc, năclăít), vb. – A se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji. Bg. nakleivam, cf. rus. nakleitĭ, din sl. klĕi „clei” (Cihac, II, 208). – Der. năclăios, adj. (unsuros). Cf. clei.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
năclăí vb. (sil. -clă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năclăiésc, imperf. 3 sg. năclăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. năclăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)