Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: nălucă (substantiv feminin) , năluci (verb tranzitiv)   
NĂLUCÍ, nălucesc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede, că aude ceva; a i se năzări; p. ext. a-și închipui, a-și imagina. 2. Intranz. A se înfățișa, a apărea, a se ivi, vag sau fugitiv, vederii. ♦ A apărea în gând, a-i trece prin minte. 3. Tranz. (Rar) A uimi, a fermeca, a încânta (prin frumusețe, strălucire etc.). – Cf. luci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂLUCÍ vb. v. crede, imagina, închipui, năzări, părea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nălucí (nălucésc, nălucít), vb.1. A-și închipui, a-și reprezenta. – 2. A-și imagina, a visa, a avea o viziune. Sl. nalučiti „a afla” (Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 209; Conev 96, 106), cf. bg. nalučam „a ghici”. Se folosește cu pron. în dativ și mai des în forma reflexivă. – Der. nălucă, s. f. (fantasmă, viziune, arătare; închipuire, vis); nălucitură, s. f. (viziune); nălucitor, adj. (fantastic); nălucos, adj. (rar, sperios, fricos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
nălucí vb., ind. prez. 3 sg. nălucéște, imperf. 3 sg. năluceá; conj. prez. 3 sg. și pl. năluceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂLUCĂ, năluci, s. f. 1. Ființă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Imitație de peștișor, făcută din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂLUCÍ ~ésc 1. intranz. 1) A apărea vag și fugitiv (ca o nălucă); a năzări. 2) (despre gânduri, idei, imagini, planuri etc.) A apărea fugitiv (în minte, în memorie). 2. tranz. pop. 1) (construit cu dativul) A-și reprezenta în gând; a-și imagina; a-și închipui. 2) (ochii, văzul) A face să se tulbure. 3) A impresiona puternic (prin caracteristici ieșite din comun); a frapa. /cf. a luci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NĂLUCÍ pers. 3 se ~éște intranz. (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năzări. /cf. a luci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂLÚCĂ ~ci f. 1) (în mitologia populară) Ființă imaginară creată de fantezie, care provoacă spaimă; vedenie; arătare; stafie; spirit; duh; fantomă. ◊ Piei ~! piei din fața mea! 2) fig. Imagine înșelătoare (și fugitivă) a unui lucru; închipuire. ◊ Ca ~ca (sau ca o ~) fulgerător. 3) Obiect strălucitor (mai ales de metal) folosit pentru momirea peștilor răpitori; devon. /v. a năluci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂLÚCĂ s. 1. v. fantomă. 2. v. iluzie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nălúcă s. f., g.-d. art. nălúcii; pl. nălúci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)