Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: nărăvi (verb tranzitiv) , nărăvit (adjectiv)   
NĂRĂVÍT, -Ă, nărăviți, -te, adj. (Pop.) Care are deprinderi, apucături rele: prost crescut, grosolan. ♦ Spec. (Despre cai sau alte animale) Nărăvaș. ♦ Care este deprins, obișnuit cu ceva. – V. nărăvi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂRĂVÍT adj. năbădăios, nărăvaș, (reg.) iabraș, (prin Ban.) bâvaș, (Ban.) porav, (prin Transilv.) poroș, (Transilv. și prin Maram.) sucaș, (Tran-silv.) șupar. (Cal ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
NĂRĂVÍ, nărăvesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A lua sau a face să ia un obicei rău; a (se) deprinde, a (se) învăța cu nărav (1). 2. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) obișnui, a (se) deprinde. 3. Refl. recipr. (Înv. și reg.) A cădea de acord; a se înțelege, a se împăca. – Din nărav.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂRĂVÍ ~ésc tranz. A face să se nă-răvească. /Din nărav
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE NĂRĂVÍ mă ~ésc intranz. A deveni nărăvaș; a se învăța cu nărav; a prinde poftă de ceva rău; a se deda. /Din nărav
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂRĂVÍT ~tă (~ți, ~te) pop. 1) v. A NĂRĂVI și A SE NĂRĂVI. 2) (mai ales despre cai) Care se supune cu greu omului; nărăvaș. /v. a (se) nărăvi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂRĂVÍ vb. v. împăca, înțelege.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nărăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nărăvésc, imperf. 3 sg. nărăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. nărăveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)