Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: năvădi (verb tranzitiv) , năvădire (substantiv feminin)   
NĂVĂDÍRE, năvădiri, s. f. Acțiunea de a năvădi și rezultatul ei; năvădit. – V. năvădi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂVĂDÍRE s. v. năvădit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năvădíre s. f., g.-d. art. năvădírii; pl. năvădíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂVĂDÍ, năvădesc, vb. IV. Tranz. (La războiul de țesut) A trece firele urzelii prin ițe și spată, în ordinea cerută de modelul țesăturii. [Var.: (reg.) nevedí, nividí vb. IV] – Din sl. navoditi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A NĂVĂDÍ ~ésc tranz. (fire de urzeală) A trece prin ițe și spată. /<sl. navoditi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NĂVĂDÍ vb. (TEXT.) a rosti, a rostui. (A ~ urzeala.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi.Der. năvădit, s. n. (urzeală); năvăditură, s. f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
năvădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvădésc, imperf. 3 sg. năvădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. năvădeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)