Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta. 2. A se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate). 3. A reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui. ♦ (Despre sânge) A se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂVĂLÍ, năvălesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Adesea fig.) A tăbărî asupra cuiva cu scopuri dușmănoase; a ataca; a invada. 2. Intranz. A se revărsa, a pătrunde tumultuos. 3. Intranz. A se repezi într-o anumită direcție; (despre o mulțime) a se îmbulzi. 4. Intranz. (Despre lichide) A se revărsa în cantitate mare, cu forță. – Sb. navaliti, bg. navaljam.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
NĂVĂLÍ vb. 1. v. năpusti. 2. a veni, (pop.) a da. (Stai puțin că doar nu ~ barbarii!) 3. v. îmbulzi. 4. a erupe, a irupe, a izbucni, a răbufni, a țâșni, (reg.) a năsădi, (prin Olt. și Ban.) a bui, (Transilv.) a bujdi, (prin Olt.) a bușni, (Transilv. și Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pământ.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năvălí (năvălésc, năvălít), vb.1. A invada, a intra. – 2. A se repezi, a asalta. – Mr. năvălire „a coborî”. Sl. navaljati „a tîrî” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), cf. val și bg. navalen „atîrnat”, bg. navališu „a aduna”, rus. navalitĭ „a îngrămădi”. – Der. năval, s. n. (rar, avalanșă); năvală, s. f. (invazie; atac, asalt; adv., repede); năvălitor, adj. (agresor); năvalnic, adj. (impetuos, irezistibil; s. m. plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu suf. -nic (după Conev 43, din bg. navalinče; după Cihac, se cheamă așa pentru că i se atribuie în popor puterea de a face să alerge pretendenții după tinerele care poartă cu ele această plantă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
năvălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năvălésc, imperf. 3 sg. năvăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. năvăleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A NĂVĂLÍ ~ésc 1. intranz. 1) A da năvală; a intra în număr mare și cu scopuri agresive (pe un teritoriu străin). 2) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a se năpusti; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A răzbate cu putere, ieșind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neașteptate în mare grabă; a da buzna. 5) (mai ales despre mulțimi)A ieși în mare grabă și în neorânduială. 6) (despre sânge) A curge cu putere și în cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu și insistent; a năpădi. ~ cu întrebări pe cineva. 2) (despre stari sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a podidi. /<sl. navaljati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)