NACRÍT s. n. Varietate de caolinit care se află în natură sub formă de cristale lamelare și se întrebuințează în industria ceramică. – Din fr. nacrite, germ. Nakrit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NACRÍT n. Silicat de aluminiu din grupa caolinului, folosit în industria sticlei și în ceramică. /<fr. nacrite, germ. Nakrit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NACRÍT s.n. (Geol.) Silicat de aluminiu hidratat, natural, din grupa caolinului. [< fr. nacrite, germ. Nakrit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NACRÍT s. n. silicat natural de aluminiu hidratat din grupa caolinului. (< fr. nacrite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
nacrít s. n. (sil. -crit), art. nacrítul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink