Dex naftalină

NAFTALÍNĂ s. f. Substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. ◊ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenție după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.

NAFTALÍNĂ f. Substanță cristalizată, albă, cu miros pătrunzător, întrebuințată ca mijloc de combatere a moliilor și ca materie primă în industria coloranților. ◊ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitării. /<fr. naphtaline

NAFTALÍNĂ s.f. Hidrocarbură cristalizată cu miros caracteristic, tare, care se extrage din gudroanele de huilă și se folosește ca insecticit la protejarea stofelor, a blănurilor etc.; naftalen. [< fr. naphtaline].

NAFTALÍNĂ s. f. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune. (< fr. naphtaline)

NAFTALÍNĂ s. (CHIM.) naftalen.

naftalínă s. f., g.-d. art. naftalínei

a fi scos de la naftalină expr. 1. a fi învechit / demodat / desuet. 2. a reveni în atenție după o lungă uitare.

a pune (ceva) la naftalină expr. 1. a nu se mai interesa (de ceva); a da uitării (ceva). 2. a pune (ceva) la păstrare, a păstra (ceva) ca rezervă.

a sta la naftalină expr. 1. (deț.) a ispăși o condamnare. 2. (mil. – d. soldații în termen) a efectua serviciul militar. 3. (intl.) a se sustrage urmăririi penale, a sta ascuns. 4. a avea o perioadă de abstinență sexuală.