naméstnic1, naméstnici, s.m. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească); mandatar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
naméstnic2, -ă, adj. (înv.) 1. de rang inferior, subordonat. 2. care se comportă necivilizat; brutal, bădăran, grosolan.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
naméstnic s. m., pl. naméstnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink