NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NÁMILĂ s. v. uriaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Namilă ≠ pitic
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
námilă (námile), s. f. – Gigant, uriaș. – Megl. namilă. Creație expresivă, cf. momîie și der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea și Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamișă, manină etc. – Natimă, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui dușman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucișat cu aceste cuvinte.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
námilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NÁMILĂ ~e f. Ființă sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobișnuit de mari și ne-proporționale; matahală. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink