NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S. m. și f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NARÓDNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. și f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NARÓDNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
naródnic adj. m., s. m., pl. naródnici; f. sg. naródnică, pl. naródnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NARÓDNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de narodnicism; propriu narodnicismului. /<rus. narodnik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NARÓDNIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al narodnicismului. /<rus. narodnik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink